Nu-mi plac pisicile. Mai ales cele negre. Nu fiindcă aş fi superstiţios… departe de mine. Ani de zile am crescut porumbei şi de multe ori am plătit tribut de sânge nevinovat acestor creaturi care ar trebui să mănânce doar şoareci.

Pisicile ştiu că nu le plac. Se ţin la distanţă de mine şi bine fac. Asta din imagine m-a sfidat, cocoţată pe gardul de peste drum. I-am făcut această poză să fiu sigur că o ţin minte. Ferea din calea mea, lighioană!